Manifest

Am intalnit in urma cu cateva zile un personaj interesant. Un asa-zis “aparator al legii si ordinii”. O fantoma a fostului regim, o amintire hidoasa a trecutului – ramasa vie parca anume ca sa bantuie prezentul si viitorul. Un comunist cu impresii. Un dobitoc prea plin de el. Un taran cu o legitimatie pe care scria “comisar”. Si cu o frunte pe care scria “gunoi notoriu” – atata doar ca trebuia sa stii cum sa te uiti.

In fine, nu asta m-a socat neaparat – ca specimenele de genul asta nu-mi sunt straine. M-a socat parerea pe care respectivul o avea fata de cei pe care altii ii numesc – mai mult sau mai putin pretentios – hackeri. Da, cei despre care mai auzi din cand in cand la stiri ca au transformat reteaua interna de la NASA in locul lor de joaca sau ca au spart codurile de securitate ale ultimei versiuni de Windows inainte ca aceasta sa apara pe piata. In fine, te-ai prins despre ce categorie sociala vorbesc.

Ei bine, acestia erau numiti “huligani cibernetici” ce catre personajul in cauza. Daca respectivul ar fi fost vreun geniu informatic sau macar un om care are habar cat-de-cat de IT, probabil ca expresia ar fi sunat altfel. Sau probabil ca n-ar fi sunat nicicum – pentru ca un om care are cunostinte in domeniu n-ar folosi niciodata expresia asta. Oricum, individul era genul de om pentru care “email” e o notiune foarte vaga si pentru care “cutiile cu televizoare si multe butoane” sunt doar un instrument de promovare a pornografiei. Genul de om care n-are habar, dar se trezeste vorbind. Genul de om care “se da rotund”, exprimandu-si pareri despre lucruri pe care NU le stie, deci NU le poate judeca.

In DEX, definitia cuvantului “huligan” suna cam asa : “persoana cu purtare sau atitudine brutala, care se manifesta prin incalcarea in mod grosolan a drepturilor si libertatilor celorlalti cetateni, prin acte de agresiune, devastari, etc.”.

Si acum intreb si eu : nea’ comisare (nu folosesc apelative gen “domnule” din simplul motiv ca respectivun nu merita), cu ce ti-au gresit hackerii incat merita numiti huligani?

NU ei sunt cei care iti dau foc la masina de suparare ca echipa favorita de fotbal – la care tin mai mult ca la mama lor – a pierdut ultimul meci.
NU ei sunt cei care o acosteaza pe fiica-ta cand iese de la scoala, ca sa-si bata joc de ea.
NU ei sunt cei care o ataca pe nevasta-ta la colt de strada, ca sa-i fure geanta si s-o injure.
NU ei sunt cei care iti pun cutitul la gat in scara blocului, ca sa-ti ia portofelul si ceasul.
NU ei sunt manelistii de la etajul de deasupra, care nu te lasa sa dormi noaptea si care – cand i-ai rugat frumos sa faca liniste – au sarit sa-ti rupa gatul.

Te-ai enervat ca nu te poti adapta schimbarilor, ca ai ramas in urma?
Sau ca desi inainte mergeai – tu, atotputernicul – la camera cu dosarele si modificai dupa bunul plac, transformandu-l pe cel care te platea mai mult dintr-un hot ordinar intr-un sfant, iar acum tot ceea ce gasesti in camera aia e un monitor pe care scrie “access denied”?
Sau a aflat nevasta-ta de amanta care locuieste la trei strazi mai incolo si a amenintat ca te da afara din casa si te lasa muritor de foame? (ce, te simti?)

Faptul ca tie – un retardat cu doua clase mai mult ca trenu’ – ti s-a permis sa vorbesti despre comunitatea hackerilor e un privilegiu, nu un drept. Un privilegiu de care te-ai folosit in mod gresit (numindu-i “huligani”) si care iti poate fi retras.

Destul deocamdata, ca m-am enervat. O eventuala continuare, alta data.

P.S.: Ce s-a scris mai sus e pura fictiune si nu are nici o legatura cu realitatea.(oare?)
Totul intra sub protectia Articolului 30 (libertatea de exprimare) din Constitutia Romaniei, pe care pun pariu ca “nea’ comisaru'” de mai sus a jurat sa o apere – cu o mana pe Biblie si cealalta in buzunar, pe portofel.

Trageti voi concluziile.

Advertisements