Din tren

Am calatorit cu trenul vinerea asta – seara. Fiind pana de curent in gara (euro-gara, pardon) – am fost nevoit sa-mi iau bilet din tren. Dar, in fine… asta e alta poveste.

Ce vroiam sa zic e ca desi se stia demult ca trenul ala e plin ochi de elevi/studenti/pierzatori de vreme care freaca menta prin oras in timpul saptamanii si in week-end se duc acasa ca sa “faca plinul”, cu toate astea avea numai trei vagoane. Si vagoane din alea naspa, cu compartimente separate in care inca se mai simtea duhoarea insuportabila a nespalatilor care le-au ocupat inainte (am eu o chestie fixa cu nespalatii din trenuri… dar despre asta in alt post) – si coridoare late de juma’ de metru, prin care abia te poti misca – mai ales daca ai si un bagaj de dus.

In fine… imi gasesc loc intr-unul din mai sus amintitele compartimente si ma asez pe o bancheta. Ora de plecare a trenului se apropia, trenul se umplea si in compartimentul in care am intrat eu mai apar trei fete. Ne salutam c-asa-i frumos, isi vede apoi fiecare de-ale lui si trenul pleaca. Mi-am facit un obicei din a asculta muzica in casti cand calatoresc cu trenul – si mai ales cu trenul cu pricina care e plin ochi de manelisti si “haifaiviste”, de te doare capu’, nu alta (si despre “haifaiviste”, in alt post).

Am dat asadar drumul la muzica la playerul din telefon si m-am facut comod, asteptand sa treaca vremea. Sunt fan Parazitii – si cum aveam (printre altele) cateva din piesele lor pe telefon, le-am luat pe rand. Prima piesa care a inceput “sa cante” a fost “Unu pentru toti“. La un moment dat – fiind cu castile in urechi, vad cum toate trei fetele se uitau oripilate la mine… de fapt, “oripilat” e putin spus. In fine – imi dau jos castile din urechi si intreb “S-a intamplat ceva?” – si atunci imi dau seama ca de fapt cand am conectat mufa de la casti la telefon n-am conectat-o bine… iar ceea ce auzeam eu in casti se auzea clar si limpede si in speaker-ul telefonului. Si – ca sa fie totul “perfect” – exact in acel moment se auzea partea cu “… Tin usa constient ca intra baietii/ Tine gura pe organ sau iti murdaresc peretii …”.

“Futu-i…” – mi-am zis. Primul lucru dupa asta, am oprit playerul. De plecat din compartiment n-am plecat (desi mi-a trecut prin cap la un moment dat… da’ am zis ca momentul era deja consumat). Nici ele. Oricum – nimeni n-a scos un cuvant tot restul drumului. Asa ca mi-am pus iarasi castile in urechi – de data asta asigurandu-ma ca dracia aia de mufa e conectata ca lumea – si am continuat sa ascult. Tot Parazitii, desigur…