Iad

Ma gandeam zilele astea la viziunea oamenilor despre Iad. Dex-ul zice ca Iadul e “un loc unde se crede că sufletele păcătoşilor sunt supuse, după moarte, la chinuri veşnice“. Buuuuun. Chinuri vesnice, deci. Naspa…

Printre altele, se mai stie din mosi-stramosi ca Iadul e un loc foaaaaarte cald. Fierbinte, de fapt. Hm… Locul potrivit pentru romani – iarna, ca sa nu plateasca sume astronomice la incalzire.

Chiar – oare daca romanii ar avea ocazia sa petreaca iarna in Iad – ca sa nu se aleaga cu datorii la incalzire – ar face-o? Doua-trei luni, acolo. Si pe urma, inapoi la viata de zi cu zi.  Uite si o idee de afacere, la urma-urmei. Parca vad anunturile din ziare : “Agentie de voiaj respectabila, organizeaza sejururi pe o perioada de doua-trei luni intr-un loc cald, cu temperaturi de peste 40 de grade – cunoscut si sub numele de Iad, pentru cei care nu vor sa plateasca incalzirea pe timp de iarna. Biletele se pot cumpara dus-intors, sau numai dus. Preturi promotionale. Inclus in pret – trei chinuri groaznice pe zi (dimineata, la amiaza si seara). Pentru clientii “hard-core”, un chin groaznic extra – la miezul noptii.”

Pariu ca tot s-ar gasi cativa romani amatori de senzatii tari care sa incerce oferta asta. Plus ca – la cate chinuri (mai mult sau mai putin groaznice) indura in fiecare zi romanul de rand… s-ar putea sa se simta acolo ca acasa. Ba mai mult – mai bine ca acasa. Si sa nu mai vrea sa vina inapoi. Pentru ca, dintre doua iaduri il alegi pe cel mai putin “dureros”, nu?

Lasand acum gluma la o parte si privind cu tristete la cruda realitate – adica la cea comparabila cu viata din Iad – in mintea romanului – platitor de taxe, impozite si alte magarii care-i iau banii  si-i baga in buzunarul statului – parca rasare o urma de speranta : ce mama dracului… las’ ca si iarna asta a trecut aproape de tot, la urma-urmei. Si preturile pentru un sejur in Iad or fi mai mici iarna ce vine.

Si asa, mai trece-o zi…