Feeds:
Posts
Comments

Pe drum…

M-am trezit dintr-o data pe drum, in saua motocicletei. Nu-mi aminteam cum am ajuns acolo.

Drumul era lung si drept, ca o sageata. Neted ca-n palma. Si – mai ales – liber.

Era locul ideal unde puteam vedea “cat duce” motorul. Si – slava Domnului – ducea destul.

Era ciudat – din sensul opus mai veneau masini din cand in cand. Dar – pe sensul meu – eram doar eu. Nu vedeam pe nimeni altcineva nici in fata, nici in oglinzile retrovizoare. Nu-mi faceam griji, ma bucuram ca aveam spatiu.

Mergeam deja de o buna bucata de timp si nu intalnisem nici macar o curba. Drumul continua sa fie drept, iar capatul nu i se vedea. Asfaltul era perfect plat, fara cea mai mica ridicatura sau crapatura.

Sunetul rotii ce rula cu rapiditate, combinat cu mirosul de benzina arsa si cu click-ul cutiei de viteze dadeau o senzatie nemaipomenita.

Din loc in loc, pe marginea drumului aparea cate o benzinarie. Aveau promotie – in acea zi benzina era gratis. Ca si cand Divinitatea ar fi vrut ca armonia sa nu dispara, ca tu – calatorul – sa fii fericit si implinit atata timp cat goneai pe acel drum.

Nu vazusem nicaieri urmele vreunui accident. Nici radare sau restrictii de viteza. Ce mai, era drumul ideal.

Totusi, exista o problema. Una singura. Si anume ca drumul nu ducea nicaieri…

Tragem linie

Da, n-am mai scris aici de mult timp. In principal, din lipsa de timp. Cat despre celelalte motive… altadata ;)

Asadar, tragem linie. Ca mai sunt doar cateva zile din 2009, e trendy sa tragem linii si sa facem bilanturi de sfarsit de an – asa ca-l fac si eu pe-al meu.

Fara indoiala, 2009 a fost cel mai greu an trait pana acum. Si-am trait aproape 26, deci am si cu ce sa compar.

Uitandu-ma inapoi, vad o lista mare cu plusuri si minusuri. Sau cu minusuri si plusuri, ca anul l-am inceput cu minusuri.

Am trecut prin niste dezamagiri mari. La unele (cele mai mari) puteam sa m-astept. Dar, deh… omul cat traieste tot invata. Am revazut ierarhia persoanelor importante din viata mea. De fapt – am cam refacut-o in totalitate. Timpul a trecut, unii oameni au ramas la fel, altii s-au schimbat…. si odata cu ei s-au schimbat si valorile pe care le promoveaza.

Am refacut legaturile cu anumiti prieteni vechi (si ma bucur ca am facut asta) si mi-am facut prieteni noi, la care tin mult.

Am invatat mult, in mai multe domenii. Domenii care tin de job sau care nu. Oricum, sa invat mi-a placut dintotdeauna. Cu cat am invatat mai mult, cu atat mai bine am realizat ca stiu inca prea putin. Da’ nu-s primul care realizeaza asta… Oricum, am dezvoltat un interes acut pentru domenii care-mi erau total necunoscute inainte. Si-mi place.

Am ramas la fel de incapatanat. Asta e, n-am ce-i face. Da’ cel putin am devenit mult mai atent la detalii, si-am invatat sa judec mai mult inainte de-a “da drumul” unei idei. Ma maturizez, haha :)

Mereu am fost de parere ca trebuie sa-ti placa ceea ce faci. Imi place proiectul de care ma ocup acum, la job. Serios, chiar imi place. Inca mai e de lucru la el – dar cu atentie, rabdare si dedicare se poate face orice. Las’ ca in 2010 va fi gata, si atunci vi-l arat si voua ca sa va minunati ;)

In sfarsit am lasat lenea de-o parte si-am facut scoala de soferi. Am luat carnetul din prima – categoriile A si B. A, si mi-am luat motocicleta. Asta trebuia sa v-o spun :D Am luat-o cam pe sfarsitul sezonului si de-abia astept primavara, ca sa urc in sa si sa strabat tara-n lung si-n lat. E ok si cu masina, da’ ma simt mai stapan pe mine pe doua roti decat pe patru. Am si eu piticii mei pe creier, ce sa fac… Mama, ce-mi place motocicleta asta :P

Alta chestie de notat ar fi ca m-am inscris la master. Si am niste colegi super ;)

Cu sanatatea n-am stat eu chiar pe roze in ultimii ani, da’ uite ca n-am murit. Stiu, iarba rea nu piere…

Aici ar trebui probabil sa multumesc celor care – intr-un fel sau altul – si-au pus amprenta pe acest an al vietii mele. Va multumesc, mah :D Stiti voi care sunteti, v-am multumit si in particular. Si va multumesc si-aici, ca-mi sunteti alaturi si ca-mi dati voie sa va fiu alaturi, de fiecare data. Tin neaparat sa multumesc in mod deosebit persoanei care mi-a redat bucuria plimbarii nocturne prin zapada. Asadar – multumesc, doamna mea ;)

Dorinte pentru la anu’? Sanatate sa dea Domnul, in primul rand. Pentru mine, pentru cei dragi, pentru voi…. Stiti cum e – daca avem sanatate, avem puterea de-a le face pe toate celelalte.

Mai trebuia sa zic ceva aici…. despre conflicte. Da, conflicte am avut. Si probabil c-o sa mai am. Ca oameni suntem… Insa mereu am zis ca sunt cateva principii care ma definesc. Si nu renunt la ele. Si nu, n-o fac din incapatanarea mea proverbiala, ci din simplul motiv ca daca as renunta la ele n-as mai fi… eu. Si tin foarte mult la identitatea mea. Aici, probabil ca cea mai misto dintre colegele mele ar aduce iar vorba despre ego-ul meu cat casa. Da’ despre asta va spun altadata. Despre ego, nu despre casa :) Oricum, ideea e ca am invatat sa ascult mai mult si sa las mai mult de la mine. Insa mi-am pastrat principiile despre care spuneam mai sus. Si-s mandru de asta. Vorba cuiva – nu impart oamenii din jur in prieteni si dusmani, ci in oameni care ma cunosc si oameni care nu ma cunosc. Care ma cunosc intr-adevar sunt putini… insa sunt cei la care tin cel mai mult.

Oricum, ideea e ca dupa ce-mi revad registrul anului 2009, cu plusurile si minusurile lui, trag linie. Si rezultatul imi da tot cu plus, deci deocamdata e bine.

Haideti ca n-o mai lungesc. Asadar – in ordinea numerelor de pe tricouri : doamna mea (da, tu :) ), dragii mei si dragele mele… va urez din suflet (si stiti voi ca-s sincer) un 2010 mai bun decat 2009 si mai prost decat 2011. Nu sariti, ca e de bine. Adica – va urez sa va fie din bine in mai bine si tot asa. Daca n-ati inteles urarea mea, nu-i nimic. Iesim la o bere-doua-trei si clarificam ;) Sau la un vin cald, ca e sezonu’ :)

Sarbatori Fericite ;)

V-am pupat,
L.

Raspuns : Chuck Norris :D

Dragii mei, anuntam aici acum ceva vreme editia anterioara a Congresului Extraordinar al Organizatiri Scrofilor.

Date fiind vremurile grele in care traim, Inaltul Consiliu trebuie sa se reuneasca din nou. Acest lucru se va intampla in perioada 15-16 Mai, anul Domnului 2009. Modalitatea de confirmare a participarii ramane aceeasi – contactarea unuia dintre membrii Inaltului Consiliu (subsemnatul sau altcineva).

Inaltul Consiliu tine insa sa aduca in atentia tuturor Scrofilor ca nu va mai fi deloc bland cu cei care incearca sa chiuleasca. In cazul in care vreunuia dintre Scrofi sotia ii interzice participarea la Congres, acesta este rugat sa completeze o Cerere Speciala Pentru Lamurirea Sotiei si sa achite taxa aferenta catre Organizatie. Odata inregistrata aceasta cerere, Inaltul Consiliu va delega un reprezentant care sa se ocupe de problema, cumparand un buchet imens de flori si compunand o oda in cinstea respectivei sotii – pentru imbunarea sufletului dansei si pentru a o convinge sa-i semneze sotului un bilet de voie pentru perioada de timp mai sus mentionata. Atentie – termenul limita pentru inregistrarea unei Cereri Speciale este 8 Mai. S-a-nteles, domnu’ Scrof inginer :D (ala care-a chiulit cu nerusinare data trecuta) ?

Acestea fiind spuse, lansam (din nou) urmatorul indemn : Scrofi din toate colturile Universului, uniti-va !

Pentru ca de 1 Mai mi-am stricat bicicleta si nu o pot repara decat in week-end, luni dimineata (ieri) am pornit spre statia de maxi-taxi ca sa ajung la lucru.

De cateva zile imi suna intr-una in casti aceeasi piesa – Bad Things, cantata de Jace Everett. Mi se mai intampla din cand in cand sa ma “prinda” o melodie si sa ma tina zile intregi. De data asta s-a intamplat cu “Bad Things”. O parte a refrenului piesei respective suna cam asa :

“I don’t know what you’ve done to me,
But I know this much is true:
I wanna do bad things with you…”

Chestia e ca m-am trezit fredonand refrenul respectiv fara sa-mi dau seama, in timp ce ma uitam aiurea in fata – in directia unei frumoase domnisoare. Care – auzind ca “I wanna do bad things with her” – s-a multumit sa roseasca/zambeasca pana cand masina a ajuns in statia unde ea trebuia sa coboare (moment in care m-am prins si eu de toata faza).

Am tacut subit (asa fac atunci cand ma stiu “cu musca pe caciula” :P ) – oricum faptul era deja consumat, asa ca… mi-am inceput si eu ziua de luni cu un zambet.

Daca domnisoara respectiva da peste blogul asta, e invitata sa asculte piesa pana la sfarsit si sa … (aici pun puncte de suspensie si las loc de interpretare :) ). Ascultati-o si voi, e faina.

Enjoy ;)

Gata, s-a terminat.

Gata, s-a terminat. Astazi, s-a terminat.

Ani de zile am trait intr-o greseala continua. Ani de zile m-am lasat orbit de iluzii si de “caractere de plastic”. Ani de zile m-am lasat tras inapoi sau tinut pe loc. Ani de zile in care nu i-am ascultat pe cei care imi vroiau binele (multi dintre ei erau din “cealalta tabara”). Ani de zile in care nu neg ca am si castigat ceva, dar am si pierdut mult. Mult prea mult. Am pierdut prea mult exact din ceea ce (mai) am foarte putin – adica timp.

Apoi, ca si cand n-ar fi fost suficient – luni de zile am fost cu gandul la acesti ani. De ce? Pentru ca totusi nu era vorba doar de zile, ci de ani – si (oricat de mult as fi vrut asta) nu i-am putut sterge cu buretele intr-o fractiune de secunda. Pentru ca sunt om. Pentru ca analizand fiecare greseala facuta in acesti ani pot sa ma asigur ca n-o s-o mai repet niciodata. Mai ales, nu o sa o repet pe cea mai mare dintre toate.

M-am curatat acum de povara acelor ani traiti in greseala si in minciuna. M-am lepadat de ei. Ca un sarpe care-si arunca pielea veche si rapciugoasa, lasand la iveala un nou strat – cu care e gata sa iasa din nou in salbaticie.

Ar mai fi multe de spus aici, si nimic de bine. Cei care ma cunosc stiu deja intreaga poveste. Oricum – cel mai important lucru e cel din titlu : gata, s-a terminat. In sfarsit…

P.S.: Iesiti si voi afara ! Vremea e superba ;)

Scriam in postul anterior despre Congresul Scrofilor, care s-a desfasurat saptamana trecuta. Inaltul Consiliu s-a intrunit, a dezbatut problemele arzatoare ale Scrofismului si a luat anumite decizii referitoare la viitorul acestuia (decizii care – desigur – nu pot fi impartasite muritorilor de rand).

In alta ordine de idei, s-au stabilit si anumite directii in ceea ce priveste urmatoarea intrunire a Inaltului Consiliu, dupa cum urmeaza :

  • Scroful care lipseste la una dintre intruniri pe motiv ca are de mers la Cluj (las’ ca stim noi ca de fapt il tine nevasta sub papuc :) ) va face cinste la urmatoarea intrunire cu anumite cantitati insemnate de licori magice (de-alea cu multe grade pe eticheta :D ).
  • Pentru intretinerea unei atmosfere de sarbatoare, Inaltul Consiliu va beneficia de compania unor animatoare. Fetelor, inghesuiti-va ca facem pre-selectie ;) (Cum zicea Zombie intr-un comment la postul anterior, trimiteti CV cu poza. Sau – doar poza.)
  • Organizatia Scrofilor va scoate la lumina manualul intitulat “Scrofismul in 500 de pasi simpli. Si inca 500 – mai complicati.” Cei interesati sunt rugati sa contacteze un membru al Consiliului, pentru achizitionarea manualului.
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.