Feed on
Posts
Comments

Din camin

Faza ce urmeaza s-a petrecut in urma cu peste patru ani, in caminul in care am stat in perioada studentiei. Doamne, ce vremuri… da’ las’ ca mai am timp sa devin nostalgic.

In fine - nu eu sunt personajul principal al episodului ce urmeaza - eu am aici doar rolul de “narator”. Adevaratii “eroi” sunt doi dintre fostii mei colegi de camin - Pletosu’ si Tzeposu’. I-am promis Pletosului ca n-o sa-i dau numele, si sunt om de cuvant. Tzeposului nu i-am promis nimic, da’ nu vreau sa fac nici un fel de discriminare - asa ca nu-i dau numele nici lui.

Eram “boboci” toti trei, ca si de altfel marea majoritate a celor care stateau la acelasi etaj cu noi. Pletosu’ era coleg de camera cu mine. Tzeposu’ ne era vecin, statea in camera de langa noi.

Cum cuvantul “camin” era sinonim cu “distractie”, “chef” si alte de-astea - de-abia asteptam si noi sa ne “oficializam” intrarea in perioada studentiei. Asa ca “ne-am legat” de primul chef care s-a organizat la noi pe palier. De fapt, “organizat”  pe naiba. Era suficient sa se gaseasca bani de bere, ca de muzica niciodata nu duceam lipsa - si era gata cheful. Lumea se aduna, se simtea bine, etc. Asa, ca in camin :)

Toate bune si frumoase, muzica pe placul tuturor (NU manele - ca alea oricum intra la capitolul “zgomot” mai degraba decat la “muzica”), bere pe saturate, lume destula, politie deloc… ce mai, ne placea. De la o vreme, din cauza berilor “turnate” una cate una, lumea incepea sa frecventeze baia. Numai Pletosu’ si Tzeposu’ s-au gandit - dupa cateva beri - ca “ce mama dracului, noi nu mergem la baie ca toti fraierii, noi mergem pe balcon”. Si au pornit spre balcon ca sa faca ceea ce-ar fi trebuit in mod normal sa faca la baie (sa se pishe, daca nu v-ati prins inca :) ).

Si merg asa o data, de doua ori… se pornesc intr-un final si pentru a treia oara… Ajung ei amandoi pe balcon, se descheie la pantaloni si incep sa-si faca treburile (adica sa se pishe, inainte ca mintile voastre perverse sa nascoceasca altceva). Si cum faceam ei asta - apare o patrula de jandarmi pe langa camin. Unul din jandarmi ii vede si pune lanterna pe ei. Astia doi - automat se incheie la pantaloni si fuga de pe balcon. Atunci, jandarmii se pornesc spre intrarea caminului.

Se da vestea pe coridor despre “vizita” jandarmilor, se sparge cheful si intra fiecare prin ce camera apuca. Pletosu’ - in graba - intra in camera la Tzepos, si imediat dupa ce se inchide usa apar si jandarmii pe coridor. Coridor care era pustiu, cu exceptia mucurilor de tigara si a peturilor goale de bere care se gaseau din belsug pe jos. Cum jandarmii nu puteau sa intre in nici o camera fara mandat - si nici de prins n-au prins pe nimeni pe coridor ca sa-i “pushte” vreo amenda (ca toti - mai mult sau mai putin beti cum eram, am reusit sa ne “ascundem” pe unde am apucat) - s-au multumit sa mai”patruleze” cateva minute de la un capat la altul al coridorului.

Minute care pentru cei care aveau nevoie urgenta la baie erau un chin. Inclusiv pentru Pletosu’ si Tzeposu’, care n-apucasera sa-si “termine treburile” incepute pe balcon. Nemaiputand sa reziste, la un moment dat - in timp ce jandarmii erau inca pe coridor - Pletosu’ cere un pet de bere gol, ca sa-si faca treaba in el in loc de baie (sau balcon, ma rog…). Primeste unul si incepe (… sa-l foloseasca pe post de oala de noapte, ca sa termice ce incepuse pe balcon). Si… peste cateva secunde bune (prea multe, din pacate :)) ), isi da seama ca ceva nu e in regula. Se opreste, se uita la pet si exclama catre Tzepos : “mah p**a, pet-ul asta are dopul pus…”. Moment in care amandoi remarca balta de lichid galbui in care stateau, precum si existenta numitului “lichid” pe peretele si dulapurile din imediata apropiere. Deci in loc sa-si faca si el nevoia in pet, a facut-o in cu totul alte parti… din cauza ca petul avea un banal dop :)

Jandarmii au plecat in cele din urma, iar Pletosu’ a venit la noi in camera dupa carpe si detergent - ca sa-si curete “opera” de pe podeaua, peretele si dulapurile camerei vecine.

Timpul a trecut si alte chefuri s-au tinut in camin… dar de faza cu pet-ul ne-am amintit mereu cu foarte mult haz. Chiar si Pletosu’ :))

Am primit acum pe messenger un mass care suna cam asa :

cine vrea sa se cupleze cu tina?…e o domnishoara tanara de 16 ani fara 23 de zile…dragutza, shatena cu oki ciocolatii k veveritza 93-65-95 si nu in ultimu rand disponibila pt baieti dragutzi …asha k dak vreti detalii vi le pot da

Deci Cupidon s-a mutat - mai nou - pe messenger.

Ma intreb cine o fi domnisoara Tina-cea-dragutza-shatena-cu-oki-ciocolatii-k-veveritza-93-65-95 daca a ajuns sa-si faca “reclama” in acest fel?

La fel - ma intreb oare cati “cavaleri” i-or fi raspuns ? :))

Oricum - ii dorim domnisoarei Tina ca in cele 23 de zile pe care le mai are pana la implinirea celor 16 ani sa-i sopteasca neuronul stingher care-i bantuie vidul din creier ca prin aceasta “campanie” pe messenger nu reuseste decat sa se faca de ras. In stil mare.

Sau - daca aceasta campanie nu a fost initiata de ea ci de vreo “prietena binevoitoare”, sa-si schimbe cercul de prieteni.

Maaaaare e gradina Domnului… si multi sar gardul chiar daca poarta e deschisa.

P.S.: Scuze, da’ eu inca rad :))

Probabil ca multi dintre voi ati vazut “I Am Legend“.
Cu Will Smith in rolul eroului care se sacrifica pentru binele oamenilor ramasi pe Pamant.

Dupa cum probabil stiti - la finalul filmului eroul principal isi pierde viata, lasand “mostenire” celorlalti oameni de pe planeta antidotul la virusul care le ameninta existenta.

Aveti aici o alta varianta de final, ce se poate numi - zic eu - “happy end”.

Enjoy.

P.S.: Mie personal acest final mi-a placut mai mult decat cel “oficial”.

8 Martie

Cu ocazia zilei de 8 Martie, din partea mea pentru toate persoanele de gen feminin care citesc acest post.

red roses

La multi ani !

… sau binecunoscuta piesa “Without You” (interpretata de Mariah Carey), in varianta Music Idol (Bulgaria).
Eu eram pe jos de ras la sfarsitul filmuletului… mai ales cand am vazut ca tipa era chiar serioasa cu privire la “recitalul” sustinut.

Enjoy.

Multumesc

… celor care mi-au urat “la multi ani” astazi.
Direct, prin telefon, SMS, e-mail sau messenger.
Si celor care n-au facut-o, dar aveau de gand :)

Sincer.

Test de vedere…

… pentru barbati, desigur :)

eyetest for men

Luat de aici.

Din tren

Am calatorit cu trenul vinerea asta - seara. Fiind pana de curent in gara (euro-gara, pardon) - am fost nevoit sa-mi iau bilet din tren. Dar, in fine… asta e alta poveste.

Ce vroiam sa zic e ca desi se stia demult ca trenul ala e plin ochi de elevi/studenti/pierzatori de vreme care freaca menta prin oras in timpul saptamanii si in week-end se duc acasa ca sa “faca plinul”, cu toate astea avea numai trei vagoane. Si vagoane din alea naspa, cu compartimente separate in care inca se mai simtea duhoarea insuportabila a nespalatilor care le-au ocupat inainte (am eu o chestie fixa cu nespalatii din trenuri… dar despre asta in alt post) - si coridoare late de juma’ de metru, prin care abia te poti misca - mai ales daca ai si un bagaj de dus.

In fine… imi gasesc loc intr-unul din mai sus amintitele compartimente si ma asez pe o bancheta. Ora de plecare a trenului se apropia, trenul se umplea si in compartimentul in care am intrat eu mai apar trei fete. Ne salutam c-asa-i frumos, isi vede apoi fiecare de-ale lui si trenul pleaca. Mi-am facit un obicei din a asculta muzica in casti cand calatoresc cu trenul - si mai ales cu trenul cu pricina care e plin ochi de manelisti si “haifaiviste”, de te doare capu’, nu alta (si despre “haifaiviste”, in alt post).

Am dat asadar drumul la muzica la playerul din telefon si m-am facut comod, asteptand sa treaca vremea. Sunt fan Parazitii - si cum aveam (printre altele) cateva din piesele lor pe telefon, le-am luat pe rand. Prima piesa care a inceput “sa cante” a fost “Unu pentru toti“. La un moment dat - fiind cu castile in urechi, vad cum toate trei fetele se uitau oripilate la mine… de fapt, “oripilat” e putin spus. In fine - imi dau jos castile din urechi si intreb “S-a intamplat ceva?” - si atunci imi dau seama ca de fapt cand am conectat mufa de la casti la telefon n-am conectat-o bine… iar ceea ce auzeam eu in casti se auzea clar si limpede si in speaker-ul telefonului. Si - ca sa fie totul “perfect” - exact in acel moment se auzea partea cu “… Tin usa constient ca intra baietii/ Tine gura pe organ sau iti murdaresc peretii …”.

“Futu-i…” - mi-am zis. Primul lucru dupa asta, am oprit playerul. De plecat din compartiment n-am plecat (desi mi-a trecut prin cap la un moment dat… da’ am zis ca momentul era deja consumat). Nici ele. Oricum - nimeni n-a scos un cuvant tot restul drumului. Asa ca mi-am pus iarasi castile in urechi - de data asta asigurandu-ma ca dracia aia de mufa e conectata ca lumea - si am continuat sa ascult. Tot Parazitii, desigur…

Iad

Ma gandeam zilele astea la viziunea oamenilor despre Iad. Dex-ul zice ca Iadul e “un loc unde se crede că sufletele păcătoşilor sunt supuse, după moarte, la chinuri veşnice“. Buuuuun. Chinuri vesnice, deci. Naspa…

Printre altele, se mai stie din mosi-stramosi ca Iadul e un loc foaaaaarte cald. Fierbinte, de fapt. Hm… Locul potrivit pentru romani - iarna, ca sa nu plateasca sume astronomice la incalzire.

Chiar - oare daca romanii ar avea ocazia sa petreaca iarna in Iad - ca sa nu se aleaga cu datorii la incalzire - ar face-o? Doua-trei luni, acolo. Si pe urma, inapoi la viata de zi cu zi.  Uite si o idee de afacere, la urma-urmei. Parca vad anunturile din ziare : “Agentie de voiaj respectabila, organizeaza sejururi pe o perioada de doua-trei luni intr-un loc cald, cu temperaturi de peste 40 de grade - cunoscut si sub numele de Iad, pentru cei care nu vor sa plateasca incalzirea pe timp de iarna. Biletele se pot cumpara dus-intors, sau numai dus. Preturi promotionale. Inclus in pret - trei chinuri groaznice pe zi (dimineata, la amiaza si seara). Pentru clientii “hard-core”, un chin groaznic extra - la miezul noptii.”

Pariu ca tot s-ar gasi cativa romani amatori de senzatii tari care sa incerce oferta asta. Plus ca - la cate chinuri (mai mult sau mai putin groaznice) indura in fiecare zi romanul de rand… s-ar putea sa se simta acolo ca acasa. Ba mai mult - mai bine ca acasa. Si sa nu mai vrea sa vina inapoi. Pentru ca, dintre doua iaduri il alegi pe cel mai putin “dureros”, nu?

Lasand acum gluma la o parte si privind cu tristete la cruda realitate - adica la cea comparabila cu viata din Iad - in mintea romanului - platitor de taxe, impozite si alte magarii care-i iau banii  si-i baga in buzunarul statului - parca rasare o urma de speranta : ce mama dracului… las’ ca si iarna asta a trecut aproape de tot, la urma-urmei. Si preturile pentru un sejur in Iad or fi mai mici iarna ce vine.

Si asa, mai trece-o zi…

La nervi

Daca te enerveaza cineva la culme si nu ai ce sa-i faci, te poti “descarca” printr-o alta modalitate.

Da click aici si inchipuie-ti ca “papusa” e persoana care te enerveaza pe tine.

Si tranteste-o (cu mouse-ul :P ) pana nu mai poti.

P.S.: Mi s-a spus ca intr-adevar functioneaza :)

Older Posts »